12 Decembrie 2011

Cand eram mica imi priveam parintii cu admiratie. Imi doream sa ajung ca ei, ii vedeam frumosi si fericiti, asa cum sunt printii si printesele din basme care se casatoresc si traiesc fericiti pana la adanci batraneti cu copii lor.

Dar cu timpul am crescut, parintii au divortat si am ajuns sa ii vad asa cum sunt ei cu adevarat, si anume nu asa perfecti. Inainte cand lumea imi spunea ca am luat ce era mai frumos de la amandoi ma simteam mandra, frumoasa si ma gandeam ca intr-o zi voi ajunge chiar foarte inteligenta si apreciata, asa cum ii apreciam si eu pe ei. Acum, lumea cand imi spune ca am luat ce era mai frumos de la amandoi, intorc capul in profil si ma uit in oglinda si chiar nu vad ceea ce vad altii, lumea cand imi spune acest lucru probabil ma vad cum ma simteam eu cand eram mica, puternica si frumoasa, eu in schimb nu vad ceva stralucit, pentru ca ma gandesc si fac legatura si cu ce ar putea avea mai bun ai mei si le combin, si atunci apar eu....

Insa mai sunt momente cand ma uit in oglinda si imi place asa de mult ce vad incat nu vreau sa mai plec din fata ei. Stau si ma uit, si ma gandesc cum ar putea arata fetita sau baiatul meu....oare va avea aceaasi parere ca si mine? Aceeasi parere pe care o am si eu despre parintii mei? Cine stie... nu pot decat sa astept si voi afla...

Ignoranta, prostia si nesimtirea din Romania (10 octombrie 2011, 8:00 p.m.)

Buna tuturor! Azi m-am confruntat cu 2 probleme care m-au suparat foarte rau. Una din ele m-a lovit in biblioteca facultatii unde eram in compania unor carti preferate de mine. La un moment dat a venit un baiat pe care il cunosc (cu gandul de a intra pe internet nu de altceva) si din dorinta disperata de a-mi controla telefonul mi l-a blocat. Asa m-am ales cu telefonul blocat ireversibil.

Cu a doua problema am facut cunostiinta in drumul spre casa. Mai exact ma urcasem in 116 la Adesgo si la prima statie s-a urcat prin fata un barbat putin mai inaintat in varsta, parea mai batut de soarta si avea mana dreapta in ghips. Soferul conducea destul de agresiv si masina era destul de plina. Cu toate ca toti l-au vazut cu mana in ghips, el tinand-o cat de cat la adapost ca sa nu il loveasca cineva, nimeni nu s-a ridicat de pe scaun, nici macar una dintre cele doua fete pe langa care a trecut cand s-a urcat in masina. Cand am trecut de city mall, de mai aveam o statie o a treia fata care era prietena cu una din cele doua mentionate anterior m-a calcat. Dar m-a calcat cu nesimtire daca as putea spune asa.

Inainte sa cobor ma gandeam sa le fac o poza omului cu mana in ghips si oamenilor din jurul lui care se faceau ca nu este acolo, dar mi-am amintit ca un idiot tocmai imi blocase telefonul...

Mda, cam asta e Romania noastra scumpa. Daca ar fi dupa mine as lua destul de multe masuri in privinta celor care sunt de o asa nesimtire, dar in conditiile actuale legea nu ne prea permite. Cu alte cuvinte legea ne obliga la nesimtire, ignoranta si cel mai rau, la prostie.

16.09.2011

Intr-o zi m-am imprietenit cu un baiat. Un baiat pe care il vedeam destul de des. Am inceput sa iesim, sa ne plimbam, sa radem si sa glumim impreuna, ne simteam bine, crezusem ca am gasit pe cineva in care pot avea incredere si pe care sa ma pot baza, asta la suprafata....in adancul meu si privind totul realist stiam ca nu e decat o alta pagina in “cazierul” meu :(

Eu il vroiam ca prieten, el s-a indragostit. Crezand ca sentimentele vin cu timpul am ales sa fiu cu el, dar m-am inselat. Sentimentele nu au venit cu timpul. Si cand am realizat asta am facut singura solutie pe care o vad si acum mai avantajoasa pentru ambele parti: m-am purtat urat cu el ca sa ma urasca si ca sa poata sa treaca peste fara sa regrete sau sa se uite inapoi :(.

Cam asa a si facut, numai ca simt ca am prea multe pagini in “cazierul” ala si poate ca ar fi timpul sa mai adaug unele si in “cartea” mea care acum e doar coperti, fara pagini, fara foi, doar copertile.

Hmm...

     Ce poti sa faci cand nimeni nu se ridica la nivelul asteptailor tale? Ridici de pe masa de cafea cartea care ti-a captivat pe nesimtite atentia si incepi sa citesti. O pagina, zece, un capitol si te plictisesti. O lasi deoparte si te uiti in gol. O persoana care te intelege si cu care poti vorbi orice dar care sa nu aibe sens sau valoare lipseste cu desavarsire din viata ta, simti ca numai de asta ai nevoie pentru a ramane cu picioarele pe pamant. Te afunzi in ganduri si realizezi ca tot ce te motiva in trecut a disparut. Realizezi ca lumea din jurul tau nu are nicio logica si traiesti intr-o lume anapoda si fara sens. Te uiti la cartea de langa tine si te intrebi cum de actiunea are asa o cursivitate neasteptata. Totul e asa limpede si de usor incat parca ai vrea sa traiesti si tu in lumea aia. Seamana cu copilaria, parca fara griji si fara probleme, fara complicatii si doar distractie. Apoi deschizi ochii, respiri adanc si o iei de la capat.

Prietenia

     Un gand, Un vis... O dorinta, Tristete, Bucurie. Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia: exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie pentru tine si la bine si la rau. Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi...ca barca pe uscat... Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri. Si totusi... Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta a doua familie, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii. Un gand impartasit, un vis implinit, o dorinta traita, tristete alinata, speranta....Prietenia.

Mersul pe role: mai sanatos decat crezi! :)

     Slabesti, iti dezvolti musculatura si iti redobandesti starea de bine, totul prin distractie! Ti pe pare incredibil? Nu ar trebui, intrucat pentru asta exista rolele. Avantajele lor asupra sanatatii sunt nenumarate, asa ca nu ar trebui sa le ocolesti! Stiai ca mersul pe role face parte din seria sporturilor care slabesc? Ba mai mult, sunt mai bune pentru sanatate decat joggingul? Datorita faptului ca sunt mai blande cu articulatiile, iti antreneaza musculatura, sistemul cardiovascular si cel respirator, rolele sunt ideale pentru toate varstele! Aliatul sanatatii. Mersul pe role te ajuta sa obtii o buna conditie fizica. Mai intai de toate, pentru ca lucreaza asupra echilibrului si al centrului de greutate, iti imbunatateste mobilitatea, reflexele, iti intareste rezistenta si nu in ultimul rand, iti regleaza ritmul cardiac. Toate astea, cu 50% mai putine socuri la nivelul articulatiilor.

     Circulatia sanguina este imbunatatita, asa ca persoanele care sufera de insuficienta cardiaca sau probleme de circulatie pot sa isi puna rolele in picioare fara nici o problema. Si la capitolul musculatura vei sta foarte bine daca esti adepta rolelor. Asta pentru ca mersul pe role dezvolta muschii picioarelor, ai coapselor si ai zonei lombare. Daca iti misti si bratele in acelasi timp, iti vei lucra aproape tot corpul. Si abia acum vine partea frumoasa: muschii fesieri, coapsele si abdomentul - toti vor fi tonifiati dupa o sesiune de mers pe role.....si al siluetei! Binefacerile rolelor nu se opresc aici! 30 de minute de patinat ard 300 Kcal, echivalentul unei mese copioase. Principiul pe care functioneaza procesul de slabire este urmatorul: corpul stocheaza zaharurile lente in muschi si in ficat. Prin stimularea musculaturii prin mersul pe role, ele sunt transformate in energie si nu in grasimi. Iar asta nu tine cont de viteza, ci de durata si distanta parcursa. De exemplu, printr-o jumatate de ora de mers pe role, parcurgi aproximativ 7 kilometri, pe cand prin alergare nu ai fi parcurs decat vreo 5 si asta cu mai mult efort. Asa ca, cei care vor sa slabeasca, ar trebui sa mearga cu viteza mica, dar un timp mai indelungat, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara! Nu uita insa de mijloacele de protectie specifice, mai ales daca esti incepatoare!

6 Ianuarie 2011

     Mă simt oribil, groaznic. Astăzi a fost cea mai nasoală zi din viaţa mea de până acum; nu aş fi crezut că cineva se poate simţi în halul ăsta de oribil, de singur şi să îi fie atâta ruşine cu sine însăşi. Pfff...azi de dimineaţa abia asteptam să se termine ziua, să ajung la mine în pat, să fiu singură şi liniştită, să ştiu că totul a trecut, dar nimic nu este aşa cum am crezut că va fi.....nimic. Deşi sunt la sfârşitul zilei, deşi am vrut să fiu singură şi liniştită, să îmi limpezesc gândurile, realizez acuma că de fapt nu vreau să fiu chiar aşa de singură, vreau să fie cineva cu mine, dar numai acel cineva care chiar dacă nu crede şi uneori nu se vede asta, mă inţelege cel mai bine, ştie când să tacă şi când să vorbească, ştie să mă alinte, ştie să mă liniştească.

     Simt că toată viaţa am aşteptat această persoană, iar eu nu ştiu să o aproprii, mă descurc în alte cazuri dar nu şi aici. Chiar aş vrea să aflu ce vrea o asemenea persoană de la mine şi să ajung în minoritate într-un final. Cred că ar fi pentru prima dată când m-aş bucura să fiu în minoritate şi să mă înşel, să ştiu că nu am dreptate în ceea ce susţin.

     Vise....aşa ceva nu se va întâmpla; cu toate astea speranţa moare ultima chiar dacă tu o îngropi de vie sau dacă încerci să o sufoci luându-i tot aerul, ea rămâne...şi de cele mai multe ori provoacă durere şi dezamăgire.