16.09.2011

Intr-o zi m-am imprietenit cu un baiat. Un baiat pe care il vedeam destul de des. Am inceput sa iesim, sa ne plimbam, sa radem si sa glumim impreuna, ne simteam bine, crezusem ca am gasit pe cineva in care pot avea incredere si pe care sa ma pot baza, asta la suprafata....in adancul meu si privind totul realist stiam ca nu e decat o alta pagina in “cazierul” meu :(

Eu il vroiam ca prieten, el s-a indragostit. Crezand ca sentimentele vin cu timpul am ales sa fiu cu el, dar m-am inselat. Sentimentele nu au venit cu timpul. Si cand am realizat asta am facut singura solutie pe care o vad si acum mai avantajoasa pentru ambele parti: m-am purtat urat cu el ca sa ma urasca si ca sa poata sa treaca peste fara sa regrete sau sa se uite inapoi :(.

Cam asa a si facut, numai ca simt ca am prea multe pagini in “cazierul” ala si poate ca ar fi timpul sa mai adaug unele si in “cartea” mea care acum e doar coperti, fara pagini, fara foi, doar copertile.

Hmm...

     Ce poti sa faci cand nimeni nu se ridica la nivelul asteptailor tale? Ridici de pe masa de cafea cartea care ti-a captivat pe nesimtite atentia si incepi sa citesti. O pagina, zece, un capitol si te plictisesti. O lasi deoparte si te uiti in gol. O persoana care te intelege si cu care poti vorbi orice dar care sa nu aibe sens sau valoare lipseste cu desavarsire din viata ta, simti ca numai de asta ai nevoie pentru a ramane cu picioarele pe pamant. Te afunzi in ganduri si realizezi ca tot ce te motiva in trecut a disparut. Realizezi ca lumea din jurul tau nu are nicio logica si traiesti intr-o lume anapoda si fara sens. Te uiti la cartea de langa tine si te intrebi cum de actiunea are asa o cursivitate neasteptata. Totul e asa limpede si de usor incat parca ai vrea sa traiesti si tu in lumea aia. Seamana cu copilaria, parca fara griji si fara probleme, fara complicatii si doar distractie. Apoi deschizi ochii, respiri adanc si o iei de la capat.

Prietenia

     Un gand, Un vis... O dorinta, Tristete, Bucurie. Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia: exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie pentru tine si la bine si la rau. Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi...ca barca pe uscat... Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri. Si totusi... Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta a doua familie, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii. Un gand impartasit, un vis implinit, o dorinta traita, tristete alinata, speranta....Prietenia.

Mersul pe role: mai sanatos decat crezi! :)

     Slabesti, iti dezvolti musculatura si iti redobandesti starea de bine, totul prin distractie! Ti pe pare incredibil? Nu ar trebui, intrucat pentru asta exista rolele. Avantajele lor asupra sanatatii sunt nenumarate, asa ca nu ar trebui sa le ocolesti! Stiai ca mersul pe role face parte din seria sporturilor care slabesc? Ba mai mult, sunt mai bune pentru sanatate decat joggingul? Datorita faptului ca sunt mai blande cu articulatiile, iti antreneaza musculatura, sistemul cardiovascular si cel respirator, rolele sunt ideale pentru toate varstele! Aliatul sanatatii. Mersul pe role te ajuta sa obtii o buna conditie fizica. Mai intai de toate, pentru ca lucreaza asupra echilibrului si al centrului de greutate, iti imbunatateste mobilitatea, reflexele, iti intareste rezistenta si nu in ultimul rand, iti regleaza ritmul cardiac. Toate astea, cu 50% mai putine socuri la nivelul articulatiilor.

     Circulatia sanguina este imbunatatita, asa ca persoanele care sufera de insuficienta cardiaca sau probleme de circulatie pot sa isi puna rolele in picioare fara nici o problema. Si la capitolul musculatura vei sta foarte bine daca esti adepta rolelor. Asta pentru ca mersul pe role dezvolta muschii picioarelor, ai coapselor si ai zonei lombare. Daca iti misti si bratele in acelasi timp, iti vei lucra aproape tot corpul. Si abia acum vine partea frumoasa: muschii fesieri, coapsele si abdomentul - toti vor fi tonifiati dupa o sesiune de mers pe role.....si al siluetei! Binefacerile rolelor nu se opresc aici! 30 de minute de patinat ard 300 Kcal, echivalentul unei mese copioase. Principiul pe care functioneaza procesul de slabire este urmatorul: corpul stocheaza zaharurile lente in muschi si in ficat. Prin stimularea musculaturii prin mersul pe role, ele sunt transformate in energie si nu in grasimi. Iar asta nu tine cont de viteza, ci de durata si distanta parcursa. De exemplu, printr-o jumatate de ora de mers pe role, parcurgi aproximativ 7 kilometri, pe cand prin alergare nu ai fi parcurs decat vreo 5 si asta cu mai mult efort. Asa ca, cei care vor sa slabeasca, ar trebui sa mearga cu viteza mica, dar un timp mai indelungat, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara! Nu uita insa de mijloacele de protectie specifice, mai ales daca esti incepatoare!

6 Ianuarie 2011

     Mă simt oribil, groaznic. Astăzi a fost cea mai nasoală zi din viaţa mea de până acum; nu aş fi crezut că cineva se poate simţi în halul ăsta de oribil, de singur şi să îi fie atâta ruşine cu sine însăşi. Pfff...azi de dimineaţa abia asteptam să se termine ziua, să ajung la mine în pat, să fiu singură şi liniştită, să ştiu că totul a trecut, dar nimic nu este aşa cum am crezut că va fi.....nimic. Deşi sunt la sfârşitul zilei, deşi am vrut să fiu singură şi liniştită, să îmi limpezesc gândurile, realizez acuma că de fapt nu vreau să fiu chiar aşa de singură, vreau să fie cineva cu mine, dar numai acel cineva care chiar dacă nu crede şi uneori nu se vede asta, mă inţelege cel mai bine, ştie când să tacă şi când să vorbească, ştie să mă alinte, ştie să mă liniştească.

     Simt că toată viaţa am aşteptat această persoană, iar eu nu ştiu să o aproprii, mă descurc în alte cazuri dar nu şi aici. Chiar aş vrea să aflu ce vrea o asemenea persoană de la mine şi să ajung în minoritate într-un final. Cred că ar fi pentru prima dată când m-aş bucura să fiu în minoritate şi să mă înşel, să ştiu că nu am dreptate în ceea ce susţin.

     Vise....aşa ceva nu se va întâmpla; cu toate astea speranţa moare ultima chiar dacă tu o îngropi de vie sau dacă încerci să o sufoci luându-i tot aerul, ea rămâne...şi de cele mai multe ori provoacă durere şi dezamăgire.

29 Noiembrie 2010

     Uneori in viata facem alegeri care mai tarziu ne pot influenta. Chiar daca pe moment pare sau chiar este cea mai buna alegere, ea poate avea efecte negative in viitor si ne poate conditiona alte alegeri sau poate chiar evenimente in viata.

     Unii dintre voi stiti, si asta pentru ca chiar pe voi v-am ajutat, ca mai si consiliez din cand in cand pe cei care vor sa vorbeasca cu cineva si vor sa fie ascultati. Astfel m-am intalnit cu o “poveste” foarte interesanta. Am discutat cu persoana respectiva si a fost de acord sa va impartasesc si voua unele experiente cu conditia anonimatului.

     Prin urmare...Persoana despre care va vorbesc este o fata si a avut un prieten. Ea era cu cativa pasi inaintea lui mereu, aproape in orice, cu toate astea mereu l-a “asteptat” si a fost alaturi de el. A incercat sa ii explice unele lucruri, dar se parea ca in lipsa de alte informatii lui ii era imposibil sa inteleaga ceea ce ii zicea ea. Zilele au trecut si relatia a avansat. Ea il iubea, la fel si el pe ea. Intr-o zi, in mod subit, s-au despartit. Nimeni nu a inteles de ce, nici macar ei, poate ca erau speriati de o relatie mai avansata, sau cine stie..?

     O perioada nu au mai vorbit, dar intr-o zi ea l-a cautat, el i-a raspuns, s-au intalnit si au fost la un McDonald's sa bea un suc. Ea se uita la tv, se facea ca il ignora, in schimb il urmarea cu cea mai mare atentie, analiza fiecare miscare a lui, tot....iar el, in timp ce manca o sorbea din ochii, se gandea cat de mult o vrea si cat de mult si-o doreste, aceste detalii probabil erau evidente pe fata si in gesturile lui pentru ca in scurt timp el si-a pus capul pe umarul ei si a luat-o in brate...ea a inceput sa isi aminteasca de momentele placute petrecute cu el, iar ochii i se umplusera de lacrimi dar nu plangea. I-a cerut sa inceteze, dar el nu vroia, se simtea prea bine, si stia ca si ea se simte la fel de bine langa el. Intr-un sfarsit s-au sarutat. Betia i-a cuprins pe amandoi si in cel mai scurt timp au uitat ca nu mai erau impreuna de aproape o luna. Totul era ca si cum nu s-ar fii produs nicio ruptura intre ei, niciodata. Era ceva magic... Magia insa a disparut in scurt timp :( Pentru ca niciunul nu a putut gasi niciun motiv pentru care s-au despartit, dar nici un motiv pentru a ramane impreuna. El a dus-o acasa, a mai sarutat-o inca odata si...cam atat.

22 Nov 2010

     Mmmm..ce pot sa va zic? :-? Mai intai sa ma prezint :) Sunt o fata pe undeva pe la inceputul vietii, desi sunt destul de mica am trecut prin multe. Chiar daca sunt pur si simplu adorabila nu stiu de ce lumea (cam peste 90% din cei pe care ii cunosc) nu ma place, nu ma suporta.

     Nu sunt genul care se baga aiurea in seama, sunt mai retrasa de fel, imi place sa stau in lumea mea, cand ceva nu imi place par foarte plictisita, pana la lacrimi chiar, dar de fapt totul imi este indiferent; lucrurile pe care le fac le fac pentru ca imi plac, le fac cu placere si pe cat posibil cu pasiune. Sunt unele momente in care nu poti discuta cu mine, sunt pur si simplu gretoasa, dar totusi....daca ai ajuns sa ma cunosti, cu toate astea nu poti sta departe de mine, ti se rupe inima cand sunt trista si te umpli de fericire cand zambesc.

     Cam atatea ar fii despre mine pe scurt....Am inceput sa scriu aici, nu stiu de ce, unii spun ca pot citi oamenii, dar ca eu sunt un mister in sensul asta :P sunt o persoana normala, banala chiar, daca privim din afara chiar nu ai de ce sa te opresti asupra mea, dar daca privim din interior...pai...asta e alta poveste.... :D

Ceea ce vroiam eu de fapt era sa va spun ceva, de curand am trecut printr-o schimbare care mi-a afectat foarte mult psihicul. Din cauza asta am slabit aproape 10kg, in 2-3-4 zile cei care ma cunosteau de mult s-au speriat...Norocul meu a fost ca am intalnit anumite persoane (si acesta este un apropo) care pur si simplu mi-au schimbat din nou viata radical, dar de data asta in bine :):X si le multumesc din inima pentru asta; ii iubesc cu toata fiinta si cu tot sufletul meu. Partea proasta insa e ca slabesc in continuare, si nu vreau sa ajung un schelete :)) desi stiu ca nu mai e mult pana atunci incerc sa ma conving ca voi lua in curand in greutate, dar cam fara succes :D

     Nu stiu de aici in colo...daca cineva citeste poate imi acordati niste sfaturi, poate doriti sa imi impartasiti niste ganduri in legatura cu situatia mea actuala. Sunt deschisa la discutii.

     P.S.: Cred ca la starea mea a contribuit si faptul ca exact cei in care credeam ca pot avea incredere si ca ma pot baza pe ei au dat inapoi, au fost foarte superficiali. Nu stiu de ce m-a surprins totusi, stiam ca acele persoane sunt asa dar....totusi......