Intr-o zi m-am imprietenit cu un baiat. Un baiat pe care il vedeam destul de des. Am inceput sa iesim, sa ne plimbam, sa radem si sa glumim impreuna, ne simteam bine, crezusem ca am gasit pe cineva in care pot avea incredere si pe care sa ma pot baza, asta la suprafata....in adancul meu si privind totul realist stiam ca nu e decat o alta pagina in “cazierul” meu :(
Eu il vroiam ca prieten, el s-a indragostit. Crezand ca sentimentele vin cu timpul am ales sa fiu cu el, dar m-am inselat. Sentimentele nu au venit cu timpul. Si cand am realizat asta am facut singura solutie pe care o vad si acum mai avantajoasa pentru ambele parti: m-am purtat urat cu el ca sa ma urasca si ca sa poata sa treaca peste fara sa regrete sau sa se uite inapoi :(.
Cam asa a si facut, numai ca simt ca am prea multe pagini in “cazierul” ala si poate ca ar fi timpul sa mai adaug unele si in “cartea” mea care acum e doar coperti, fara pagini, fara foi, doar copertile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu